Două săptămâni și-un câine

A trecut mai bine de o săptămână de la ultimul text. Mă simt vinovată și îmi cer scuze pentru absența mea îndelungată. Nu mi-a mai stat capul la scris. Am fost prea ocupată cu noile schimbări din familia mea. Nu e ușoară viața cu mezinul Pupo. Cu greu reușeam să fur răgaz pentru mine șiContinuă lectura „Două săptămâni și-un câine”

Despre lucruri mărunte care pot aduce fericirea

După ce ieri mi-am tocit creierii și buricele degetelor pe laptop căutând informații despre acel „engagement” ce a început să mă bântuie, am redevenit „mami” spre sfârșitul zilei. Tema serii, tunsul pletelor după ce am început să arătăm de parcă locuim în peșteră. Am amânat momentul cât de mult am putut. Îmi imaginam că voiContinuă lectura „Despre lucruri mărunte care pot aduce fericirea”

Ilinca și cireșul cu personalitate multiplă

„Mami, așa-i că am dreptate?” ”Da, mami, ai dreptate!” Cam așa se încheie fiecare discuție pe care o am cu mezina familiei, Ilinca. Cea care nu-și poartă numele bălai ca o zi de vară (mie asta îmi inspiră numele ei, o sărbătoare câmpenească și căldură mare), ci ca vântul turbat ce ridică toate frunzele toamnei,Continuă lectura „Ilinca și cireșul cu personalitate multiplă”

Întoarse pe dos

Maria trece printr-o perioadă urâtă legată de somn. Îi este frică că nu adoarme. Este atât de speriată de posibilitatea unei nopți fără somn încât intră în panică dacă nu adoarme rapid. Într-o seară nu și-a putut controla tremurul picioarelor. A plâns și a vrut la doctor. A cerut să fie legănată ca pe vremeaContinuă lectura „Întoarse pe dos”

Doar Mai, Iunie, Iulie și August

Mai, Iunie, Iulie, August. Repet, obsesiv, după ce am aflat că spunem adio școlilor și grădinițelor până în septembrie. Nu prea știu în ce categorie de veste să plasez noua informație. Veste bună. Veste rea. Să mă bucur. Să nu mă bucur. Într-o primă fază, a câștigat optimismul. „Ce bine!”, am gândit. „Ce ușurare căContinuă lectura „Doar Mai, Iunie, Iulie și August”

Despre Lumina din casa mea

M-a binecuvântat Dumnezeu cu doi copii. Două fete după care mă topesc. Dacă mă gândesc la cât de mult le iubesc îmi dau lacrimile. Nu folosesc cuvinte mari doar ca să impresionez. Se întâmplă, nu știu când și nu știu cum, să apară un strop de iubire în tine. Și el crește, încet, pe nesimțite,Continuă lectura „Despre Lumina din casa mea”

Atunci când vine vremea să spui NU

Sunt mamă de două copile. Cei care mă cunoașteți, știți că a fost o alegere personală să renunț la job. Am decis să îmi cresc fetele și să le fiu alături în orice clipă. O formă modernă de a te declara sclavul familiei. Cam ăsta este adevărul. Dar nu aș schimba nimic. Aș face aceeașiContinuă lectura „Atunci când vine vremea să spui NU”

Mai bătrână, într-o jumătate de zi de sâmbătă

Ora 8.30 Știu ce se întâmplă în lume, dar nu știu ce se întâmplă afară. Primesc mailuri pentru anulare. Parcă ne anulăm viața complet. Încuiem ușile să ne pierdem urma. Sunt trei zile de când suntem izolați. E greu, dar te obișnuiești. Începi să apreciezi rutina casei cu tot ce o compune, cum e cafeauaContinuă lectura „Mai bătrână, într-o jumătate de zi de sâmbătă”

Tehnici de supraviețuire pentru vacanța surpriză

Doamnelor mămici, care ați rămas cu zâmbetul pe buze ca urmare a răsfățului de 8 Martie, puteți să redeveniți serioase. Sărbătoarea s-a încheiat. Puteți să vă puneți pe bocit. Eu asta aș face, doar că prefer să îmi transform  lacrimile în cuvinte. Mi se pare că sunt mai cool așa. Dar vă înțeleg atât deContinuă lectura „Tehnici de supraviețuire pentru vacanța surpriză”

Cum învățăm noi să iubim cărțile

„Maria câte pagini ai citit astăzi?” O simplă întrebare și încep explicațiile, scuzele, dar mami!!!!!!, televizor, joacă, proiect, tabletă, mi-e somn, mi-e greață, nu prea pot sta în picioare. Un milion de explicații și motive. Maria nu prea știe când să tacă, motiv pentru care se lasă cu scandal. Eu nervoasă. Ea plânsă. Atmosferă încinsă.Continuă lectura „Cum învățăm noi să iubim cărțile”

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe