Curaj nebun să faci cumpărături în vreme de molimă

Astăzi am ieșit din casă la cumpărături. Să nu credeți că sunt vreo nebună care s-a izolat complet și urmărește cu ochi tulburi din spatele draperiilor încremenirea de pe stradă. Chiar ies din casă, cu declarație, buletin și protecție. Eu fac cumpărăturile de la piață și farmacie, ceea ce presupune o plimbare ușoară. Mihai eContinuă lectura „Curaj nebun să faci cumpărături în vreme de molimă”

Copiii izolării și tristețea din umbră

Copilul meu cel mare se topește de la o zi la alta. O urmăresc și mi se rupe sufletul când o văd cum încearcă să înțeleagă scopul acestei singurătăți. Încerc să îi explic, cum pot eu mai bine, că izolarea este pentru binele nostru. Pentru a ne păstra sănătoși. ”Da, mami! Înțeleg, dar îmi esteContinuă lectura „Copiii izolării și tristețea din umbră”

Zece lucruri pentru care sunt recunoscătoare

M-am trezit cumva obosită, dar am hotărât să devin activă și pozitivă. Mi-am făcut o cafea. Simt că va urma și a doua. Dar cu siguranță nu voi lăsa oboseala să îmi hotărască starea. E o luptă ce o duc în fiecare dimineață. Nu câștig întotdeauna. Astăzi însă este vorba despre recunoștință. Cu maximum deContinuă lectura „Zece lucruri pentru care sunt recunoscătoare”

Și zici că totul va fi bine?

Simt de două zile o revoltă în interiorul meu. Cum se simte? E ca bolboroseala de foame în interiorul stomacului, doar că e localizată mai sus, spre stern. Ori eu când simt emoție descarc, pentru că altfel, inevitabil, urmează acea stare de rău care este anunțată de furnicăturile din mâini și picioare. Vine neliniștea. UrmeazăContinuă lectura „Și zici că totul va fi bine?”

Am fugit în pădure, să uităm. Nu am uitat!

Suntem în prima zi de libertate, după cele 14 de izolare. Cu toții, sănătoși. Nici gripa Ilincăi nu ne-a dat mari emoții. Ne-am trezit în ziua cu numărul 15 cu un alt tonus. Mai veseli. Mai calzi. Mai liberi. O mare păcăleală. Ziua 15 m-a învățat că trebuie să continui să încui ușile casei caContinuă lectura „Am fugit în pădure, să uităm. Nu am uitat!”

Atunci când am crezut că mor de fericire

Nu au trecut zece minute de când am închis telefonul cu o doamnă asistentă de la un pavilion oarecare de la Spitalul de Boli Infecțioase Matei Balș. Nu a răspuns nimeni la telefon întreaga zi, dar așa cum mi s-a promis am primit informația pentru care abia respiram după ora 19, probabil la schimbarea deContinuă lectura „Atunci când am crezut că mor de fericire”

Despre frica permanentă de a nu-ți respecta promisiunile

Trăim o perioadă sfâșietoare, zic eu, persoana ce-a devenit o pesimistă incurabilă. Nu mă știam așa. Timpul și-a pus amprenta. Nu știu dacă îmi place ce sunt, dar trebuie să mă accept. Eram convinsă că sunt o optimistă până la ultimul grad de inconștiență. Sigur așa am fost la un moment dat. Mă redescopăr acumContinuă lectura „Despre frica permanentă de a nu-ți respecta promisiunile”

Exces de sinceritate de 8 Martie

Este 8 Martie. Este ziua în care ar trebui să mă simt răsfățată. Să dorm până la 9. Copiii să se trezească târziu.  Să primesc  felicitări făcute de ei. Să mă simt emoționată. Să vărs câteva lacrimi de recunoștință. Să primesc flori de la soț. Să postez pe facebook. Să mă apuc de o prăjitură.Continuă lectura „Exces de sinceritate de 8 Martie”

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe