Când faci ochi mari și vezi mai bine

E liniște în casă. A plecat Ilinca. Din cinci, am rămas patru. E plecată de dimineață și deja parcă mă asurzește liniștea. Nu sunt obișnuită fără forfotă în casă. Parcă și Pupo s-a întristat în lipsa copilului care ne aduce atât de multă veselie. Și oboseală. Chiar și așa, e prea multă liniște. Parcă oContinuă lectura „Când faci ochi mari și vezi mai bine”

Mi-am găsit ocupație: îmblânzirea scorpiilor

Mi-am întrebat soțul aseară dacă lui i se pare că mă simt mai bine față de acum câteva luni. S-a uitat un pic mirat la mine, neînțelegând în primă fază întrebarea. L-am asigurat că nu este nicio capcană și că vreau doar să îi cunosc părerea. Încă am nevoie de validări. „Da, clar ești maiContinuă lectura „Mi-am găsit ocupație: îmblânzirea scorpiilor”

Miroase a nou și e cu fluturi

M-am trezit cu gândul că degeaba am un milion de lucruri minunate, dacă nu mă am pe mine. Nu e un gând nou. E vechi, izvorât dintr-o pâclă din care am hotărât să ies. Să mă recapăt. O fac de cinci luni. O fac, pare-se, de 50 de texte (m-a anunțat zilele trecute WordPress-ul) înContinuă lectura „Miroase a nou și e cu fluturi”

Cum m-am transformat în Mița Biciclista de Otopeni

Mai țineți minte când vă povesteam despre pactul pe care l-am făcut cu Maria? Acela care stabilea clar că fiecare dintre noi trebuie să își găsească leac pentru spaimele care ne dau târcoale în ultima vreme? Să știți că lucrurile merg spre bine. De fapt, vă las pe voi să hotărâți pentru cine merg lucrurileContinuă lectura „Cum m-am transformat în Mița Biciclista de Otopeni”

Gânduri pe nesimțite: trăim versus existăm

De două zile stau, cuget și constat, cu stupoare, că nu prea se leagă nimic. Parcă aș fi vărsat apa dintr-o căldare, acum goală. Cam așa îmi simt eu creierul. Gol și inutil. Ușor ca o pană, recunosc. Eliberat parcă de tot ce nu îmi trebuia, dar și de tot ce aveam nevoie. Lipsit deContinuă lectura „Gânduri pe nesimțite: trăim versus existăm”

Să ne pregătim de Paște!

Suntem în Săptămâna Mare și recunosc că nu mă pregătesc prea mult pentru Paște. Nu sunt nici credincioasă practicantă, cum și-ar fi dorit tatăl meu, și nici gospodină desăvârșită, cum m-a visat mama. Sunt câte puțin din fiecare. Sunt o Cami în plină schimbare, care învață să aprecieze ce e important în viață. Vreau săContinuă lectura „Să ne pregătim de Paște!”

Cu recunoștință, despre cuvinte scrise și brioșe

Ne este cumplit de frică de ceea ce nu înțelegem. Îmi pare firesc. Trebuie să „creștem” că să ajungem la nivelul de înțelegere a celor, odată, de neînțeles. Sau să simțim, ca să ne putem explica. Suntem cumul de spaimă și curaj, tristeți și bucurii, lacrimi și zâmbete. Suntem suma deciziilor, bune sau rele. NeContinuă lectura „Cu recunoștință, despre cuvinte scrise și brioșe”

Ai urlat în noapte la mine, prietenă ce te urăsc

Azi noapte am avut un nou atac de panică. După multă vreme. Le credeam uitate. M-am trezit cu totul vâjâind în jurul meu. Ceasul arăta 23.30. Sunt atât de învățată cu ele că nu mă mai sperie. M-am și oprit să-i ascult mugetele. Parcă totul o luase razna. Era carnagiu. Simțeam fizic cum toate organeleContinuă lectura „Ai urlat în noapte la mine, prietenă ce te urăsc”

Învățăm să trăim cu adevărat împreună

„Mă mai suporți? ” Răspunsul a fost afirmativ. E diplomat. Să fi spus NU, ar fi fost probabil un început de discuție. Nu riscăm să pornim discuții care ne pot stoarce energia de care avem atâta nevoie. Am înțeles, cu toții, că este nevoie de multă înțelegere și răbdare ca să putem depăși această perioadăContinuă lectura „Învățăm să trăim cu adevărat împreună”

Cum mi-am început vacanța în bucătărie

Am scris eu pe Facebook aseară vreo două rânduri despre cum ar fi arătat pentru noi, într-o lume normală, ziua de 4 aprilie 2020. Ar fi fost ajunul plecării noastre în vacanță. Astăzi, duminică, 5 aprilie, când scriu acest text, am fi fost în aer, pentru multe ore de zbor, sau în lunga escală peContinuă lectura „Cum mi-am început vacanța în bucătărie”

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe