Când faci ochi mari și vezi mai bine

E liniște în casă. A plecat Ilinca. Din cinci, am rămas patru. E plecată de dimineață și deja parcă mă asurzește liniștea. Nu sunt obișnuită fără forfotă în casă. Parcă și Pupo s-a întristat în lipsa copilului care ne aduce atât de multă veselie. Și oboseală. Chiar și așa, e prea multă liniște. Parcă oContinuă lectura „Când faci ochi mari și vezi mai bine”

Mi-am găsit ocupație: îmblânzirea scorpiilor

Mi-am întrebat soțul aseară dacă lui i se pare că mă simt mai bine față de acum câteva luni. S-a uitat un pic mirat la mine, neînțelegând în primă fază întrebarea. L-am asigurat că nu este nicio capcană și că vreau doar să îi cunosc părerea. Încă am nevoie de validări. „Da, clar ești maiContinuă lectura „Mi-am găsit ocupație: îmblânzirea scorpiilor”

Miroase a nou și e cu fluturi

M-am trezit cu gândul că degeaba am un milion de lucruri minunate, dacă nu mă am pe mine. Nu e un gând nou. E vechi, izvorât dintr-o pâclă din care am hotărât să ies. Să mă recapăt. O fac de cinci luni. O fac, pare-se, de 50 de texte (m-a anunțat zilele trecute WordPress-ul) înContinuă lectura „Miroase a nou și e cu fluturi”

Mai bătrână, într-o jumătate de zi de sâmbătă

Ora 8.30 Știu ce se întâmplă în lume, dar nu știu ce se întâmplă afară. Primesc mailuri pentru anulare. Parcă ne anulăm viața complet. Încuiem ușile să ne pierdem urma. Sunt trei zile de când suntem izolați. E greu, dar te obișnuiești. Începi să apreciezi rutina casei cu tot ce o compune, cum e cafeauaContinuă lectura „Mai bătrână, într-o jumătate de zi de sâmbătă”

Dorul care mă doare

Sunt sclava rutinei de dimineață. De fapt, este singurul automatism la care nu vreau să renunț. Îmi place la nebunie să îmi lungesc cafeaua în timp ce citesc știri, vreo carte, vreun gând al cuiva. În această dimineață e ceva schimbat. Simt nevoia să scriu, să eliberez, să vă transmit. Mă opresc și mă pierdContinuă lectura „Dorul care mă doare”

Scurt îndreptar pentru fuga de lume

În 13 decembrie, anul trecut, atunci când încă nu conștientizam ce văl negru îmi învăluie existența, un medic cardiolog îmi explica cât de nocive sunt automatismele pentru sănătatea psihică. „Sunt parșive, doamnă! Scăpați de ele.” Eram la camera de gardă, simțindu-mă foarte rău după un atac de panică, care părea că nu se mai termină.Continuă lectura „Scurt îndreptar pentru fuga de lume”

Arta războiului sau cum să te amăgești singură

Articolul asta habar nu am cum să-l încep. M-a lovit o idee în timp ce mă ocupam de casă. Cină, vase, ordine, nimicuri. Nu reușesc să găsesc un început haios pentru povestea ce urmează. Am promis că voi înșira și deșira exact așa cum mă lovesc, ele, ideile, supărările și cele din adâncuri, pentru careContinuă lectura „Arta războiului sau cum să te amăgești singură”

Anxietate! De ce vii tu peste tot dupa mine?

Aceasta postare ar fi trebuie sa fie a treia din ciclul Jurnal de Dolomiti. Text vesel, despre vacanta, soare, zapada. Sunt nevoita sa schimb brusc directia si va voi povesti despre o noapte pe care nu am mai experimentat-o de aproape doua luni. Imi pun sperantele mai mult decat ar trebui in forta terapeutica aContinuă lectura „Anxietate! De ce vii tu peste tot dupa mine?”