Distanțarea socială și defulările izolării

Aruncam un ochi peste titlurile de dimineață și mi-a atras atenția o știre despre o petrecere cu peste o sută de persoane și totala lipsă a distanțării. Nu despre știre vreau să vă vorbesc. Nici nu am deschis-o, pentru că nu prea m-au interesat detaliile. A fost suficient titlul, cumva. Chiar dacă sunt fost jurnalist, în ultimii ani am învățat să mă feresc de știri. Mi-am dat seama că izolarea de drama constantă a lumii în care trăim mă ține cu mințile acasă. Mai citesc titlurile ziarelor online, fără să fie o regulă, în special dimineața când se doarme în casă.

Da! Despre distanțare este vorba. Aceea recomandată. Cea pe care orice om cu câțiva neuroni funcționali o va considera de bun simț în contextul actual și o va respecta. Ieri am fugit de oameni, la propriu. Cu siguranță voi fi blamată pentru ceea ce voi scrie aici, dar mie îmi pare că mulți dintre semenii noștri nu sunt oameni. Animale nu îi numesc pentru că am și eu un animăluț și nu am observat să fie mârlan sau grosolan. Mă tot gândesc ce li s-ar potrivi ca asociere pentru a fi foarte clară urâțenia care le transpiră prin toți porii unora dintre ai noștri. Tot mai mulți, de altfel.  

Mi-am adus aminte de o discuție pe care am avut-o cu terapeutul meu despre cât de dependenți suntem de critică. Critica îndreptată spre alții, nu autocritica. Cea din urmă, folosită intens și în cantități industriale, poate ne-ar mai da o șansă să redevenim oameni. Dacă vi se pare că judec prea mult în aceste rânduri, vă rog să mă iertați și să îmi atrageți atenția. Sunt convinsă că trăiesc într-un glob imaginar, o bulă a mea și a celor ca mine, cu principii și opinii asemănătoare, cu toții convinși că respectarea unor recomandări de bun simț ne poate salva de la o altă izolare, cea într-un salon de spital. Cunosc cazuri. Nu inventez.  

Deci… distanțare socială și cum este ea percepută și înțeleasă.

Am ieșit cu Maria, ieri, la un centru comercial din apropiere. Am intrat într-un pet shop unde ne-am desfășurat la cumpărături pentru „ăla mic”. Așa l-a denumit „aia mică”. I-am luat o înghețată uriașă „ăleia mari” pentru care am primit, la schimb, un zâmbet uriaș. În privința copiilor, am ajuns la concluzia că cel mai mare efect terapeutic îl are înghețata. Cred că funcționează și la mămici. Mi-am adus aminte că trebuie să cumpăr șosete pentru fete, pentru că am senzația că cineva ni le fură din casă. Desfășor deja o anchetă la domiciliu. În ultimele zile, fetele mele au purtat ba ciorapi desperecheați, ba prea mici recuperați din cutia cu hainuțe de dat sau luați, fără vinovăție, din coșul cu rufe murdare.

Am intrat într-un magazin, am pus rapid mâna pe niște șosete și m-am îndreptat spre casă.

Nu sunt genul panicoasă, iar cei care mi-au citit textele în ultimele luni au aflat că am trecut și prin această etapă de frică extremă, dar am depășit-o. Încerc totuși să respect niște reguli. Purtăm măști și mănuși acolo unde se impune și păstrăm distanța regulamentară în foarte multe situații.

Ei bine, la casa cu pricina se desfășura un rând lung de așteptare, cu oameni înghesuiți unii în alții, suflându-și în ceafă toate cele adunate de-a lungul zilei și, de ce nu, și un pic de Covid. Instant m-am înfuriat și m-am întors spre cei din spatele mele rugându-i foarte politicos să ne depărtăm unii de alții. Chiar nu știu ce s-a întâmplat, dar parcă s-a dezlănțuit iadul. Toate defulările oamenilor mi-au fost aruncate în față prin cuvinte și priviri. A fost suficient să îmi dau seama că cei mai mulți nu cred în existența acestui virus. Am înțeles și că nu e cazul să mai zăbovesc acolo unde nu sunt dorită. Am renunțat la șosete și am fugit din magazin, hotărătă ca părăsirea magazinului să fie înțeleasă ca o formă de protest măcar de către paznicul angajat să facă ordine. Paznicul era afară la țigară, convins că hârtia lipită de ușa de intrare cu recomandările legate de numărul de persoane care pot intra este suficientă. Cât optimism? Eram furioasă și recunosc că am o problemă în această direcție. Depun eforturi să mă mai domolesc. Am o problemă și mai mare cu mârlănia, iar aici nu mai depinde de mine să pot interveni sau să schimb ceva.

„Cum vreți, doamnă, să ne distanțăm? Să ieșim afară, ziceți?”

„Stați liniștită că nu luați nimic de la mine. Mai credeți în prostiile astea. Nu există nicio boală. Văd că purtați mănuși.”

„Dar credeți ca port mască așa de aiurea? Nu am nimic. Unde să mă tot distanțez?”

Loc era. Ne aflam într-un magazin mare. Cu toții și-au întors privirea spre mine și cei foarte supărați din spatele meu. Nu am fost înjurată, dar aerul era îmbâcsit cu agresivitate. Era spectacol pentru mulți. Nimeni nu a intervenit.

Am înțeles imediat. Oamenii care au fost tot timpul agresivi au devenit și mai agresivi. Oamenii care niciodată nu au respectat reguli, vor demonstra și mai abitir cum nu respectă ei recomandările. Oamenii care se așezau la un rând, lipindu-se de tine, acum ți se vor urca în cârcă. O exagerare inconștientă a felului fiecăruia de a fi. Cele două luni de izolare ne-au restricționat, iar acum oamenii înțeleg în moduri extrem de diferite să-și manifeste libertatea. Ori pe mine lucrul acesta mă înspăimântă.

Am revenit în bula mea, acolo unde e cald și bine, acolo unde sunt oameni la fel ca mine, acolo unde mă simt în siguranță și pot evita să fiu victima agresiunii emoționale.

Am cumpărat și șosete, din alt magazin, mai pretențios, dar unde oamenii se dezinfectau la intrare și respectau regulile recomandate.

Ce fel de împărțire pe „caste” o fi și asta? Sau să fie vorba despre educație?

Sursa Foto Unsplash

Publicat de cameliabente

Multe semne de intrebare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: