Despre lucruri mărunte care pot aduce fericirea

După ce ieri mi-am tocit creierii și buricele degetelor pe laptop căutând informații despre acel „engagement” ce a început să mă bântuie, am redevenit „mami” spre sfârșitul zilei. Tema serii, tunsul pletelor după ce am început să arătăm de parcă locuim în peșteră. Am amânat momentul cât de mult am putut. Îmi imaginam că voi fi prima la coafor în 15 mai, cu cele două Rapunzel după mine, dar parcă nu am avut curaj. „Hai să mai lăsăm să treacă niște timp”, mi-am spus. Așa că am început să cochetez cu ideea de a pune mâna pe foarfece și de a mai scurta cosițele domnițelor Bențe. „Ce se poate întâmpla? Că doar nu le tund cu mașina cum am făcut cu Mihai!” Mihai e soțul, iar lui, din nefericire, i-am lăsat niște modele pe la ceafă. M-a luat cu transpirații la momentul respectiv. Părul a crescut, iar noi am trecut peste. Încă mă mai bufnește râsul când îmi amintesc, dar, oficial, acea tentativă de tuns nu a avut loc.  

Am făcut un scurt exercițiu de respirație și a început nebunia. Căutat cu disperare un piaptăn, fete care nu stăteau locului, agitație de parcă plecam în concediu, fiecare vorbea peste celălalt. M-am hazardat oare? Și ce dacă au părul prea lung și li se agață în toate clanțele ușilor? Totuși, nu m-am dat bătută și m-am apucat de căutat foarfece. Câte foarfece poți aduna de-a lungul vieții? Prea multe. Le găsești când ai nevoie de ele? Nu. Câte dintre prea multele foarfece chiar se pricep la tăiat? Niciuna. Ca de obicei, eu m-am enervat, Mihai s-a făcut nevăzut, fetelor nu le-a păsat. Ele s-au distrat de minune. A fost o aventură nebunească seara noastră dedicată hair styling-ului.

A ieșit super distracție. Asta e important. Nu contează atât de mult rezultatul. Dacă nu ești atent, nici nu se observă. Că doar nu le-am tuns bob. Am franjurat cam mult, linia nu e chiar dreaptă, foarfecele nepregătite pentru o astfel de provocare, las’ că o să crească, s-a înfăptuit. Cea mică nu prea a stat locului. Nu îi pasă ei dacă are păr în cap sau o varză. Cea mare m-a epuizat cu disperarea că nu îi va mai sta părul vreodată bine. „Mami, tu chiar știi ce faci acolo?” Toane de domnișorică.  

Ne-am distrat bine împreună. Și foarte zgomotos.

Citeam de dimineață un articol al unei doamne foarte pricepută în ale scrisului. Mi-a dat o uriașă temă de casă. „Copiii pot fi fericiți fără bani.” Mi-a plăcut atât de mult adevărul acesta mare descris în atât de puține cuvinte, încât nu m-am putut abține să scriu despre aventura noastră cu foarfecele. Pe Maria obișnuiam să o duc la coafor să i se tundă din vârfuri, unde se așeza placidă pe scaun, aștepta să fie tunsă, eu plăteam cam cât pentru trei kilograme de cireșe, prețul de astăzi, și cam atât. Fără zâmbete. Fără veselie. Fără agitație. Mână fermă de specialist. Nicio suviță care să nu stea potolită să fie aranjată. Plictisitor!!!!! În schimb, fără vreun cost, am reușit să cutremurăm casa cu aventura noastră de aseară. Și s-o umplem de păr.

Copiii pot fi fericiți și fără bani!

Oare câte lucruri le putem face în felul acesta? Câte dintre obiceiurile noastre costisitoare le putem transforma în veselie pură, gratis? Cât de superficiali am fost până acum? Vom folosi cu înțelepciune oare toate aceste mici „sfaturi” primite de la viață, în modul ei ciudat de a ni le arăta?

Și îmi permit să adaug.

Copiii pot fi fericiți și fără bani, dacă părinții deslușesc la timp ce însemnă cu adevărat fericirea!

Publicat de cameliabente

Multe semne de intrebare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: