Gânduri pe nesimțite: trăim versus existăm

De două zile stau, cuget și constat, cu stupoare, că nu prea se leagă nimic. Parcă aș fi vărsat apa dintr-o căldare, acum goală. Cam așa îmi simt eu creierul. Gol și inutil. Ușor ca o pană, recunosc. Eliberat parcă de tot ce nu îmi trebuia, dar și de tot ce aveam nevoie. Lipsit de simțire. Nici în jurnal nu am mai scris. Nu prea am avut ce. Și asta mă pune pe gânduri. Măcar la asta să cuget.

Nu sunt alarmată. Nu sunt îngrijorată. E pură curiozitate. Cum s-a așternut liniștea asta în capul meu? E o liniște vindecătoare? Mă pregătesc de furtună?

Am și o teorie. Deci la ceva tot am reflectat.

Am încetat să „trăiesc”. Acum doar „exist”. Presupun, fără să fiu sau să mă cred vreo mare specialistă, că suntem setați să reducem motoarele atunci când viața noastră se schimbă. Asemenea unui gadget care intră în modul economic când rămâne fără baterie. Mă gândeam, zilele trecute, la o necesitate a creierului nostru de a normaliza situațiile de criză. Ne adaptăm și începem să trăim cu o energie care se conservă, care ne conservă, cu emoții reduse la minimum, cu gânduri care nu mai au culoare, cu trăiri care abia se mai simt. Suntem o umbră a tot ceea ce eram. Pe modul economic, învățăm cum vom fi de acum înainte. Ne reinventăm.

E o etapă, firească, care îi urmează celei în care am stat ascunși, cumplit de înfricoșați și anxioși, în spatele draperiilor, convinși că pericolul este la ușă. Cumva trebuia să depășim această etapă. A avut grijă subconștientul de asta. E lipsit de logică ce îndrug eu aici?

Cât despre mine…

Sunt asemenea unui somnambul, dacă îmi permiteți exagerarea. Nu trăiesc. Doar exist. Mă trezesc. Îmi beau cafeaua. Dacă altă dată mă înviora și eram gata să răstorn casa de la atâta energie, acum abia simt cum se scurge licoarea prin esofag spre stomac. Simțirile sunt simple, elementare. Mă îngrijesc de copii, robotic: hrănit, îmbrăcat, spălat, pieptănat; conform agendei: teme, colorat, decupat. Automatisme. Ceea ce în urmă cu multe luni mă adusese în pragul unei căderi nervoase, acum pare a fi salvarea mea. Hai să mai treacă o zi. Să o umplem cumva. Automatisme!

Nu uita de bicicletă, mi se șoptește de undeva, de la un nivel superior. 20 de minute sau 10 kilometri, zilnic. Mișcare, să producem endorfine.

Program de yoga și Savasana la final, să învăț să îmi golesc creierul conștient. Nu sună rău. Însă cum aș putea goli o căldare deja goală?  Ce s-ar scurge din ea?

Am fost la piață ieri. Plină de aroganță, m-am îmbrăcat frumos și am avut intenția să mă dau cu ruj. Am renunțat când mi-am adus aminte de mască. M-am distrat, cât de distrată pot să fiu. Cumva, am sentimentul că mi se permite să râd, în reprize scurte, să nu care cumva să se producă un deraj în tot acest aranjament tehnic de supraviețuire a mentalului.

Am drum scurt până la piață, dar e o plimbare pe  care o fac tot la două zile. Străzi liniștite și pustii. Uite grădinița Ilincăi, bine încuiată și împietrită! Ce dor m-a cuprins când mi-am adus aminte de cea mică și dârză cum își proptea de poartă bicicleta ca să fugă spre grupa ei de dragoni neastâmpărați. „Se va termina la un moment dat și vom reveni la tot ce știam despre noi înainte și mult în plus.” E doar optimism. Tot în doze mici, gramaje perfect calculate, conform aceluiași plan de conservare a stării psihice.

Consumăm cât mai puțin ca să rezistăm cât mai mult.  

Reglăm constant volumul emoțiilor și trăirilor.

Ne conformăm unui plan de anduranță gândit pentru noi de creierul nostru.

Sincer!!!

Nu cred că funcționează pentru că mie îmi vine să mă dau cu capul de pereți!

Publicat de cameliabente

Multe semne de intrebare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: