Cu recunoștință, despre cuvinte scrise și brioșe

Ne este cumplit de frică de ceea ce nu înțelegem. Îmi pare firesc. Trebuie să „creștem” că să ajungem la nivelul de înțelegere a celor, odată, de neînțeles. Sau să simțim, ca să ne putem explica. Suntem cumul de spaimă și curaj, tristeți și bucurii, lacrimi și zâmbete. Suntem suma deciziilor, bune sau rele. Ne suntem datori, astfel, să încercăm să înțelegem suferința. Chiar dacă am fost feriți de ea. Chiar dacă aceasta ia cele mai bizare forme și cele mai țipătoare culori. Când doare, e suferință, oricât de vulgară ne-ar părea. Suntem datori măcar cu un exercițiu de imaginație. Încercați să vă imaginați suferința. Aceea ciudată și țipătoare. Fix în acea formă care nu este pe gustul nostru. Nu există așa ceva? Ba da. Există. Și doare cumplit de tare. Iar anularea doare însutit mai tare decât acceptarea sau înțelegerea ei.

Au trecut două zile de la atacul de panică. Două zile grele, de convalescență, de purtat durerea prin casă. Vănătăi ale sufletului. Să nu uit. Să îmi mai port frica în cârcă o perioadă, minute, ore, zile, e obligatoriu ca să declar episodul de panică oficial depășit. Nu mi-am imaginat, atunci când am afirmat că mă simt ca după un accident ușor de mașină, cât adevăr am pus în cuvintele acelea care mi se păreau doar delicioase pentru un plus de dramatism. Atât de adevărat! Din întâmplare știu cum te simți după un accident ușor de mașină. Acum mulți ani, când aveam o prietenă dragă. Nu mi-a mai fost prietenă. Știu cum se simte și pierderea. Sau abandonul. Cine știe ce o fi fost acolo?! Mi-e dor de tine, Flavia!

Astăzi sunt veselă. Am făcut brioșe.

Ziua de Florii se va derula sub semnul recunoștințe îndreptată spre blogul meu/jurnal. Un prieten atât de drag și înțelegător, care a acceptat să-mi adune gândurile și să le poarte în locul meu. Nu știu câtă vreme a trecut de când i-am dat viață. Nu știu câte texte am scris. Bune? Proaste? Nici vorbă să-mi amintesc tot ce s-a așternut din mine. Nu știu dacă v-am părut coerentă sau doar o nebună care bate câmpii. Nu știu dacă mă potrivesc realității voastre și dacă sunteți dispuși să înțelegeți. Tot ce știu e că acest blog îmi este prieten atât de drag în acest moment. Și am învățat să prețuiesc prietenia.

Jurnalul meu de suflet m-a ajutat să mă apropii de oameni atunci când m-am simțit străină. Mi-a luat degetele și a început să tasteze cuvinte în locul meu până m-am umplut de curaj. Am început să scriu fără ajutor. Am simțit nevoia să aștern cuvinte. Nu multe. Dar sincere. Tot adevărul din mine alergând pe tastatura calculatorului. O muzicalitate a tastelor apăsate care parcă știu ce urmează a fi scris. Pentru că tot ce e scris îmi pare mai ușor. Să rostesc mi-e imposibil. E un handicap, care mi-a dat mult de furcă. Cu mine și cu ceilalți. În special cu mine.  

Nu am fost niciodată în stare să stau în fața cuiva drag și să spun ce mă doare, să întreb ce îl doare, să vedem de ce ne doare. A fost mai simplu să tac și să reprim. Să închid ochii. Să întorc spatele. Să-mi întorc spatele. Să mă refuz. Să mă anulez.

Tu, jurnalule, ești cel care mă ajuți să revin la lume. Fără machiaj. Uneori cu părul murdar. Cu hainele șifonate. Un ciorap cu gaură. Reală. Fără mască. Fără filtru.

Ție, jurnalule, îți datorez lecțiile pe care le-am învățat în aceste luni. Îți datorez oamenii care s-au reapropiat de mine. Își datorez toate vindecările de după panici cumplite. Îți datorez tot ceea ce sunt în acest moment. Puțin poate față de ceea ce ar trebui să fiu. Dar cumplit de determinată să devin mai mult.  

Ți-aș oferi un buchet de flori în semn de prețuire, dar am doar brioșe cu fulgi de ciocolată.  De fapt, nu mai am nici brioșe. Au fost devorate de fetele astea care își poartă cu nonșalanță copilăria prin casă. O mai scot la aer, la trambulină. Își mai fac de lucru prin bucătărie. Hoțește. De asta nu mai am nici măcar brioșe să-ți ofer. Dar mă ofer pe mine la schimb.

Să nu mă părăsești vreodată, pentru că s-ar așterne din nou tăcerea!

Publicat de cameliabente

Multe semne de intrebare

Un gând despre „Cu recunoștință, despre cuvinte scrise și brioșe

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: