Stiti cine este Pupo (l-am amintit acum vreo doua zile) si cat este de important pentru mezina Bente.
Nu stiti, insa, cum l-am descoperit si ce a devenit pentru noi.
De cativa ani de zile, preocuparea mea principala, ca mama fara ocupatie, este sa imi cresc fetele cu bucurie, cu jocuri si carti destepte, cu modele frumoase. Sa nu ma intelegeti gresit. Iubim povestile clasice, basmele, dar am fost curioasa daca mai exista si altceva in lume, mai actual, mai dedicat copiilor astora mega destepti si independenti, care pun intrebari si emit judecati pertinente, cand inca poarta pampers. Si am avut o surpriza uriasa, care m-a bucurat si relaxat deopotriva.
Astfel, am renuntat la printesele naive, orfane de mama, cu tati complet idioti si neinspirati atunci cand isi aleg a doua sotie. Cat de stupid sa fii sa te casatoresti cu o vrajitoare si tie sa iti cante primavara in cap? Prima victima: propria fiica. Ca sa nu amintim de un alt tata care isi abandoneaza copiii in padure de gura mamei vitrege. Sa-i manance lighioanele padurii. Da-i naibii! Facem altii, daca avem chef!
Astfel, Pupo ne-a devenit prieten. Este un dalmatian plin de culoare, la propriu, care a aparut fizic in caminul nostru dupa ce ne-am delectat cu cinci povesti dragute, potrivite tuturor copiilor de 2-5 ani. Pupo ne invata sa fim curajosi, sa protejam natura, sa invatam sa numaram, zilele saptamanii, anotimpurile. Povestile sunt dragute si simple. Cu ilustratii frumoase. O bucurie pentru cel mare, care citeste, si cel mic, care asculta. Pupo este o explozie de culoare si viata, nu sta locului o clipa, este curios si indraznet si ii seamana perfect Ilincai.
Pupo ne invata si despre prietenie. Toate animalele din ograda lui Nea’ Gulie ii sunt alaturi in aventurile lui. Ma ‘’omoara’’ acest Nea’ Gulie. Nu prea are el nu stiu ce rol important in povestile astea, dar numele este atat de amuzant ca ma umple de veselie. Miti insa este importanta, prietena felina a lui Pupo. Ii este alaturi si miauna despre empatie. Empatie! Greu concept. Astia mici, il mananca pe paine. Astia mari, se mai impiedica de el, dar nu reusesc sa se dumireasca ce inseamna si la ce foloseste.
Ilinca il iubeste pe Pupo. Chiar eu, la 39 de ani, il iubesc pe Pupo. Iar Pupo are un regim special in casa noastra. Ilinca ii gaseste zilnic cate un loc unde il asaza. Nu ma mira daca il gasesc in dulapul cu tigai sau in camara, printre borcane. Ieri ma privea vesel din spatele fotografiilor de familie de pe dulap. Doar este un aventurier! Isi baga nasul peste tot.
Vi-l recomandam pe Pupo, cu tot cu buline si povesti. Si cu tot dragul din lume!
Va garantez ca va va face viata mult mai colorata. Vine la pachet cu veselie si rasete de copil, din acelea misto, de iti vine sa dai de pamant cu ea, maturitate, sa urci pe trotineta si sa colinzi, complet in afara timpului, pe stradute inguste, lumea.
Vedeti? Nu sunt doar depresie si anxietate.
Astazi, am hotarat sa nu scriu doar despre negura si intunecime. Parca si eu m-am plictisit de vaietele mele. Va propun, daca voi si reusi sa introduc o noua categorie in carnatul de titluri de pe blog, o lume a copiilor, a cartilor, jocurilor si activitatilor, care la noi a functionat. Va dau idei, astept propuneri, teme de discutii.
Musai sa imi ocup cumva timpul, eu, mama fara ocupatie.
Va imbratisez cu tot dragul!
MAMA FARA OCUPATIE 