Ilinca. Si atat!

M-am gandit sa va fac astazi cunostinta cu Ilinca. Despre Maria am mai tot amintit. Despre Ilinca prea putine stiti. Ca sa fiu foarte sincera, nici eu nu stiu prea multe lucruri despre ea.  A aparut pe lume si si-a ocupat locul, prestabilit parca, cu o naturalete pentru care o invidiez de cele mai multe ori si care ma baga-n sperieti nu de putine ori.

Ilinca iti da de gandit. Mult si despre multe.  

Nu mi se astern cuvintele usor. Nu e vorba despre lipsa de inspiratie. Este doar misterul care o invaluie. Noi, familia ei, suntem cumva coconul care o protejeaza pana cand va fi destul de puternica sa-si intinda aripile peste lume. Parca stie, in detaliu, care si cum ii va fi drumul. E fascinant si terifiant, in acelasi timp.

Si toata aceasta determinare intr-o chestiuta mica de un metru, doi ochi uriasi si un zambet electrizant.

Ilinca este genul de copil care la trei ani priveste marea zeci de minute in sir. Ii si zambeste. Sunt convinsa ca si marea ii zambeste inapoi. Nu s-ar putea altfel. E ceva acolo. O legatura. O poveste de iubire. Habar nu am. Este peste puterea mea de intelegere.

Ilinca viseaza in fiecare noapte unicorni. De toate culorile si cu multe puteri magice. Vrea o herghelie. Doar a ei.

Ilinca este foarte legata de Pupo, un dalmatian de plus cu pete multicolore, personajul unor carti pentru copii foarte destepte si frumoase. Eu iubesc povestile. Ea il iubeste pe Pupo.

Ilinca viseaza la univers. Vrea toate planetele inghesuite in camera ei. S-a suparat foc pe noi cand fototapetul promis a fost cu animalele din jungla si nu cu sistemul solar.

Ilinca isi adora bicicleta fara pedale. Nu e chip sa scapam de ea. I-am oferit la schimb o bicicleta roz de printese. Fosta bicicleta a Mariei de pe vremea cand toata viata noastra era roz, mov si cu mult sclipici. Nici gand sa-si abandoneze prietena. Legatura dintre ele pare sa fie pentru totdeauna.

Ilinca o adora pe Maria. O conexiune puternica. Nu ma bag intre ele. Sunt convinsa ca doar as strica.

In urma cu trei luni de zile, pe vremea cand sufletul mi se scufunda in negura, Ilinca a fost cel mai mare factor de stres petru mine. Ma epuiza. Ma storcea de ultimele farame de energie. Imi consuma ultimele grame de luciditate. Si m-am pierdut in ceata.

Copilele mele au devenit o corvoada. Am fugit de ele.  M-am urat, cu cea mai cumplita ura.  

Anxietatea si depresia sunt doua doamne tare mincinoase si manipulatoare. Acum s-a facut lumina. Am redescoperit cine imi sunt cele mai dragi fiinte din lume.

Si nu voi conteni sa imi cer iertare!

Publicat de cameliabente

Multe semne de intrebare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: