Anxietate! De ce vii tu peste tot dupa mine?

Aceasta postare ar fi trebuie sa fie a treia din ciclul Jurnal de Dolomiti. Text vesel, despre vacanta, soare, zapada. Sunt nevoita sa schimb brusc directia si va voi povesti despre o noapte pe care nu am mai experimentat-o de aproape doua luni. Imi pun sperantele mai mult decat ar trebui in forta terapeutica a scrisului. Am nevoie sa cred in acest lucru. Deci…scriu…

Anxietatea nu te paraseste. Iti devine prieten sau dusman. Axietatea e vicleana, te impresoara, te inregistreaza, te amprenteaza, te paraseste  si revine.  Cand nu o mai astepti. Cand nu o mai vrei. Cand pentru tine este doar un cosmar depasit.

Mie mi s-a aratat in vis, in mijlocul noptii. M-a lasat sa adorm, s-a asezat pe marginea patului si m-a privit o perioada. Suflet negru, si-a acordat un ragaz sa se umple de naivitatea mea, in asteptarea chinului. Si m-a cuprins cu bratele ei de gheata. Si a urmat chinul…

M-am trezit si am simtit-o. Alerta, pulsul  lovindu-mi ritmic in tampla, furnicaturi, frison, spaima, fiecare celula urla, spaima, spaima, toata spaima din lume.  Mult zgomot in interiorul meu. Am reusit sa ma uita la ceas. Era 1.30.  Am luat rapid micuta pastiluta care mi-a devenit prietena in ultimele doua luni si am asteptat sa treaca. Am incercat sa ma ignor si sa ma concentrez  pe respiratia ritmica si linistita a copilului de langa mine cu somn perfect. A trecut cumva. M-am linistit si am dormit un somn mocirlos, paclos, mai negru decat cel mai negru negru.

Sunt daramata! Am luat o pauza de jumatate de zi de la vacanta, sa imi caut linistea si sa ma ascund de galagie.

Anxietatea asta a mea este plina de dramatism. Dupa ce s-a stabilit in mintea mea ca un parazit care ma va consuma putin cate putin, ii cauta si pe cei apropiati. Nu ii esti doar tu victima, nu se multumeste cu putin. Isi cauta urmatoarea gazda. Vrea haos!

– Mami, de ce plangi!

– Am avut o noapte grea, puiule, dar imi revin!

– Fa-te bine, sa vii pe partie!

– Voi fi sus cand termini scoala!

– Promiti?

Si am promis. Asa cum i-am promis mezinei Ilinca un unicorn alb. Asa cum mi-am promis mie, in urma cu doua luni, ca voi lupta ca nebuna cu nebuna asta de anxietate.

Publicat de cameliabente

Multe semne de intrebare

2 gânduri despre „Anxietate! De ce vii tu peste tot dupa mine?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: